Dacă ai ajuns în punctul în care nu te poți înțelege cu fostul partener atunci când vine vorba de deciziile legate de minor poate că este timpul să iei în calcul stabilirea autorității exclusive a minorului în favoarea ta.

Vrei să afli care sunt condițiile și cele mai întâlnite cazuri în practică? Îți explic în următoarele 7 minute.

Custodie exclusiva 1

Ce este autoritatea părintească?

Autoritatea părintească, cunoscută în limbaj curent și „custodie” este ansamblul de drepturi și obligații pe care părinții îl au față de copiii lor minori. Atunci când părinții locuiesc împreună lucrurile sunt simple: autoritatea părintească este exercitată în comun.

Atunci când părinții locuiesc separat, domiciliul minorului va fi stabilit la unul dintre aceștia iar instanța de judecată (sau părțile, prin convenție) va stabili modul de exercitare al autorității părintești.

Când poate fi stabilită autoritatea părintească?

Sunt trei cazuri în care părțile pot stabili (sau pot cere stabilirea, de la instanță) a modului de exercitare a autorității părintești.

  1. În cazul unui divorț, dacă există copii minori, instanța sesizată cu desfacerea căsătoriei se va pronunța (chiar și din oficiu) asupra autorității părintești.
  2. În cazul în care în urma unei relații de concubinaj au rezultat copii minori iar părinții se despart în fapt, pot cere stabilirea autorității părintești pe cale judiciară.
  3. În cazul în care a fost stabilită deja autoritatea părintească prin convenție sau hotărâre judecătorească, dar odată cu trecerea timpului situația de fapt s-a schimbat de așa natură încât se impune schimbarea autorității părintești.

Cum poți obține exercitarea exclusivă a autorității părintești?

În primul rând trebuie să știi că regula este aceea că părinții exercită în comun autoritatea părintească și doar în cazuri excepționale autoritatea părintească va fi exercitată de către un singur părinte.

Care sunt cazurile excepționale în care se acordă autoritate părintească exclusivă?

Sunt enumerate de dispozițiile art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004 „Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești”

 

Nu te speria de textele legale, ți le explic imediat:

  1. Alcoolismul, boala psihică sau dependența de droguri a unui părinte sunt motive suficiente pentru a acorda autoritate exclusivă celuilalt părinte.

Este important să realizezi că, pentru a obține autoritate exclusivă, celălalt părinte trebuie să aibă capacitățile parentale alterate prin consumul de alcool, droguri sau prin boala psihică.

Exemplu alcool: o clientă trăia într-o relație de concubinaj cu o persoană dependentă de alcool și violentă. Dependența de alcool era atât de puternică încât în repetate rânduri a adormit pe străzi, în șanțuri, sens în care a fost dus la secția de poliție din apropiere. O astfel de dependență duce la exercitarea autorității exclusive față de cei 2 minori rezultați din relația de concubinaj.

Exemplu droguri: o altă clientă, avea un minor rezultat dintr-o relație de concubinaj, iar concubinul acesteia era dependent de droguri. Dependența era atât de severă încât acesta și-a vândut autoturismul, telefonul și a început să locuiască preponderent pe străzi, fiind dat afară din casă de părinți. În atare situație, se impune exercitarea autorității exclusive de către mamă.

Exemplu boală psihică: în cazul unei afecțiuni psihice aceasta trebuie să fie de așa natură încât părintele să prezinte un pericol pentru minor. Spre exemplu, în cazul unei schizofrenii paranoide severe a unui dintre părinți se poate acorda autoritate exclusivă celuilalt părinte însă, în cazul unei depresii nu se impune îndepărtarea părintelui de la exercitarea autorității părintești.

 

  1. Violența față de copil sau de celălalt părinte sunt, de asemenea, motive suficiente pentru acordarea autorității părintești exclusive.

Deși este destul de evident, țin să precizez că prin „violență” textul legal nu se referă doar la violența fizică ci și la celelalte tipuri de violență domestică, despre care poți citi aici.

Violența față de celălalt părinte este suficientă pentru a acorda autoritate exclusivă acestuia deoarece în cazul unei autorități comune părintele victimă a violenței ar fi obligat să conlucreze cu agresorul în vederea luării deciziilor privitoare la minor, fiind astfel pus în pericol.

 

  1. Condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, motive pentru autoritate exclusivă.

Un prim motiv pentru care se poate acorda autoritatea exclusivă în astfel de cazuri este acela ca părintele condamnat, în cazul în care condamnarea este în regim de detenție, nu poate fi prezent în mod efectiv la deciziile din viața minorului.

Un al doilea motiv este cel legat de riscul pe care îl prezintă pentru minor prin atitudinea sa reprobabilă prin care a intrat în conflict cu normele de drept penal.

Cu toate acestea, instanța nu poate da autoritate exclusivă unui părinte  doar pentru că celălalt părinte a fost condamnat la una din infracțiunile anterior menționate:

Exemplu când instanța nu va da autoritate exclusivă: unul dintre părinții minorului este condamnat la pedeapsa amenzii de 1000 de lei deoarece, certându-se cu un coleg de muncă, l-a lovit cu palma peste față, sens în care acesta nu a necesitat zile de îngrijiri medicale.

Exemplu când instanța va da autoritate exclusivă: unul dintre părinți, pe fondul consumului de alcool, și-a lovit vecinul în repetate rânduri cu o rangă de metal, sens în care a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendare, pe o perioadă de 3 ani, pentru infracțiunea de vătămare corporală.

 

  1. Orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești;

Bun, acum e acum! Dacă celelalte motive pentru acordarea autorității părintești exclusive erau ușor de explicat și de înțeles, acest din urmă motiv implică o sumedenie de explicații.

În primul rând trebuie să știi că motivele pe care ți le voi prezenta în continuare sunt cu titlu de exemple, fiind cele pe care le-am întâlnit cel mai des în practică, dar nu este o listă limitativă.

 

a) Distanța foarte mare dintre părinți ce duce la imposibilitatea de comunicare între aceștia.

Dacă fostul tău partener se află într-o țară străină și este în imposibilitate de a își da acordul cu privire la deciziile pe care trebuie să le luați împreună pentru dezvoltarea copilului, poți obține autoritatea exclusivă.

O primă ipoteză este aceea în care fostul partener se află într-o țară exotică sau pe un vas de croazieră și nu poate fi contactat telefonic sau prin mijloace de comunicare la distanță, astfel considerându-se că această imposibilitate de comunicare ar putea afecta în viitor minorul.

Cea de-a doua ipoteză este aceea în care, deși se află într-o țară în care poate fi contactat, deși i s-a cerut în repetate rânduri să își exprime acordul pe diverse subiecte (spre exemplu să ofere o împuternicire la ambasadă pentru a înscrie copilul la școală), acesta refuză să o facă.

 

b) Refuzul repetat al părintelui de a își exprima acordul cu privire la aspecte necesare educării, creșterii sau dezvoltării minorului.

Dacă de fiecare dată când ai nevoie de semnătura fostului partener pentru a acționa în beneficiul copilului acesta amână în mod nejustificat să ți-o acorde,  poți obține de asemenea autoritatea exclusivă.


ATENȚIE! Trebuie să dovedești refuzul fostului partener, ceea ce înseamnă că trebuie să îi soliciți acordul în scris, iar acesta trebuie să îți răspundă de asemenea în scris.

Spre exemplu, îi poți solicita să iți dea o procură notarială să mergi cu copilul într-o vacanță, aspect pe care îl va refuza. Mai apoi, poți solicita să îți dea o procură pentru a înscrie copilul la un curs extra școlar, ceea ce va refuza de asemenea. Ulterior, îi poți cere să meargă alături de tine la medic pentru a face un control amănunțit sau o intervenție medicală minorului, va refuza de asemenea.

Abia la acest moment poți solicita instanței de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să ți se ofere autoritate exclusivă dat fiind faptul că exercitarea autorității părintești în comun, dată fiind lipsa de cooperare a celuilalt părinte, vatămă interesele minorului.

 

c) Dezinteresul celuilalt părinte față de minor.

Se întâmplă uneori ca fostul partener să nu vrea să aibă nimic de-a face cu copilul, să nu se implice fizic sau financiar în viața acestuia și chiar să îți blocheze numărul de telefon sau să refuze să îți răspundă.

O atare situație, dovedită, este suficientă pentru a obține exercitarea autorității exclusive asupra minorului!

Dacă am o hotărâre prin care se stabilește autoritatea comună, pot să obțin autoritate exclusivă?

Da, poți!

Câtă vreme pe parcursul exercitării autorității părintești intervine una din situațiile de mai sus, poți solicita înlocuirea autorității comune cu autoritatea exclusivă!

Ești pregățit de proces?

Contactează-ne fără ezitare!