Violența domestică manifestată prin violență fizică este, din păcate, încă tolerată în România de societate, chiar dacă aceasta poate fi sancționată de către autorități. De multe ori, victimele renunță la plângeri sau refuză să depună plângeri împotriva agresorilor. Însă, violența fizică este doar o mică parte din modul de manifestare al violenței domestice.
Ce este violența domestică?
Contrar opiniei populare, violența domestică nu se manifestă exclusiv prin agresiune fizică, aceasta putând adopta o multitudine de forme. Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice califică violența domestică drept „orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.”
Conform aceluiași act normativ, violența domestică se poate manifesta în mai multe forme, toate acestea fiind protejate în egală măsură de dispozițiile legale privind emiterea unor ordine de protecție.
Violența verbală
Probabil cel mai întâlnit tip de violență domestică este violența verbală, manifestat atât între soți sau concubini, cât și în relațiile dintre părinți și copii. De fapt, violența verbală este atât de răspândită în familiile românești încât este considerată de către aceștia o conduită normală.
Violența verbală se manifestă prin adoptarea unor expresii jignitoare, precum utilizarea unor insulte directe (prost, nebun, handicapat etc.), dar și forme brutale, prin amenințări ce pot fi sau nu puse în practică, dar care creează o stare de temere victimei (te omor, te bat, te calc în picioare, te dau afară).
Un tip de violență verbală des întâlnit, cu efecte nocive în dezvoltarea minorilor, este amenințarea acestora privind abandonul în condițiile în care nu se conformează solicitărilor părintelui, de tipul „dacă nu vii acum, te las în parc și plec”.
Nu în ultimul rând violența verbală se poate manifesta prin cuvinte și expresii degradante sau umilitoare, de natură să reducă stima de sine a victimei în vederea exercitării unui control mai puternic din partea agresorului.
Violența psihologică
Violența psihologică se poate manifesta printr-o multitudine de acțiuni de natură să provoace suferințe psihologice victimei, prima dintre acestea conform textului de lege, fiind impunerea voinței sau a controlului personal.
Prin impunerea voinței asupra victimei și controlul amănunțit al acesteia agresorul creează între acesta și victimă o relație de dependență emoțională, știrbind astfel personalitatea victimei, aceasta din urmă ajungând să își aprecieze identitatea doar prin prisma relației cu agresorul.
Violența psihologică poate fi cauzată și prin violență verbală, prin șantaj sau amenințări, creând astfel stări de tensiune și suferință psihologică victimei. Desigur, amenințarea poate fi și indirectă, spre exemplu prin afișarea unor arme însoțite (sau nu) de anumite solicitări din partea agresorului.
O altă modalitate de manifestare a violenței psihologice este violența demonstrativă, în care agresorul manifestă acte de violență asupra animalelor sau a unor obiecte, creând o stare de timorare victimei, incluzând trântitul ușilor, lovitul pereților, izbitul obiectelor, autoflagelarea etc.
Violența psihologică poate fi efectuată și prin inacțiuni, spre exemplu prin neglijarea minorilor de către părinți sau prin atitudini de natură să îi afecteze psihologic, respectiv prin „tratamentul tăcerii”.
Controlul vieții personale, prin acte de gelozie, constrângeri de orice natură, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței sau a locului de muncă și a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea unor apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar, reprezintă de asemenea o manifestare a violenței domestice.
Violența fizică
Violența fizică este cea mai cunoscută modalitate de violență domestică, fiind sancționată de către autoritățile statului și pentru care se emit în mod uzual ordine de protecție, în mare măsură datorită faptului că valorile protejate (viața, integritatea fizică sau sănătatea victimei) sunt considerate de societate mai importante decât cele privind libertatea psihologică a victimei.
Vătămarea fizică se manifestă prin orice tip de agresiune sau vătămare corporală a victimei, fie că aceasta este prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente.
Violența fizică cuprinde și acțiuni ce nu implică în mod necesar urme asupra corpului victimei precum otrăvirea, intoxicarea sau alte acțiuni cu efect similar dar și sufocarea sau înecarea victimei.
Tot în domeniul violenței fizice sunt incluse și supunerea victimei la eforturi fizice epuizante sau activități cu grad mare de risc pentru viața sau sănătatea și integritatea corporală a acesteia.
Violența sexuală
Violența sexuală exercitată de către părinte sau tutore asupra copiilor nu poate face un subiect de dezbatere, aceasta fiind sancționată inclusiv din punct de vedere penal.
Violența sexuală manifestată față de partener însă este deseori ignorată, aceasta putând fi manifestată prin forme de agresiune sexuală, impunerea unor acte sexuale cu caracter degradant, hărțuire sau intimidare, manipulare în vederea îndeplinirii unor acte de natură sexuală sau violul conjugal.
Violența economică
Un tip de violență foarte des întâlnit în societatea românească dar despre care nu se discuta deloc este violența economică drept metodă de subjugare a partenerului sau a copiilor.
Violența economică se manifestă cu precădere prin interzicerea, descurajarea sau punerea în imposibilitatea desfășurării activităților profesionale de către partener, cu scopul de a crea o relație de dependență economică a acestuia față de agresor.
Violența economică cu precădere fată de minori, se poate manifesta și prin privarea de mijloace economice, incluzând dar fără a se limita la lipsirea de mijloace de existență primară, precum hainele, medicamentele sau obiectele de necesitate continuă.
Violența economică se poate manifesta și prin sustragerea intenționată a bunurilor unei persoane în vederea scăderii independenței economice a acesteia, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune sau prin controlul inechitabil al bunurilor si resurselor comune, incluzând preluarea și gestionarea în totalitate a veniturilor familiei, chiar și cele obținute de către victimă.
De asemenea este considerată violența economică și refuzul de a susține familia, impunerea unor munci grele și nocive de natură să afecteze sănătatea victimei, indiferent că este minor sau major, dar și alte acțiuni cu efecte similare.
Violența socială
Violența socială, în mod similar cu violența economică dar și cu următoarele tipuri de violență domestică descrise, este des întâlnită în practică dar în mare parte considerată o „normalitate”, deși efectele asupra victimelor au un impact major de natură psihologică.
Violența socială se manifestă prin impunerea izolării persoanei față de familie, fie de familia de apartenență (spre exemplu, izolarea soției de socrii prin ruperea legăturilor dintre aceștia) fie de familia agresorului (spre exemplu, ignorarea unui copil de către un părinte, manifestat uzual sub forma unui șantaj emoțional) dar și izolarea față de comunitate și de prieteni.
Prin ruperea legăturilor sociale ale victimei, agresorul urmărește destabilizarea acesteia asigurându-se că victima nu va avea niciun punct de sprijin ulterior în fața abuzului acestuia. Deseori violența socială se manifestă anterior violenței fizice.
Violența socială se manifestă și prin interzicerea frecventării unor activități sociale normale ale victimei, precum interzicerea frecventării instituției de învățământ sau locului de muncă, manifestata totodată prin interzicerea sau limitarea realizării profesionale.
Violență socială se manifestă și prin impunerea izolării, inclusiv izolarea în locuința comună sau, din contră, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate sau chiar privarea intenționată de acces la informație.
Violența spirituală
Violența spirituală este recunoscută de legislația românească și este manifestată prin subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare sau penalizare a aspirațiilor membrilor de familie.
Violența spirituală se manifestă și prin limitarea accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, manifestate prin interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă sau de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile pentru victimă.
Violența cibernetică
Violența cibernetică este prezenta cu precădere la finalul relațiilor conjugale când părțile sunt guvernate de iminența despărțirii. Aceasta se manifestă prin hărțuire online sau mesaje instigatoare la ură, bazate pe gen, urmărire online (stalking), amenințări online, publicarea unor informații sau conținut grafic intim, fără acordul victimei.
Violența cibernetică se manifestă și prin accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.
Subiecții violenței domestice
Violența domestică este sancționată atunci când este exercitată de:
- ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;
- soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;
- persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;
- tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
- reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Ce se poate face?
La nivel social, violența domestică poate fi diminuată în condițiile de conștientizare a modului în care aceasta se manifestă și de sancționare socială a agresorilor.
La nivel individual, violența domestică necesită o reacție imediată, pe de-o parte prin ruperea legăturilor cu agresorul iar, pe de altă parte, prin efectuarea unor demersuri legale în vederea asigurării protecției victimei.
Din punct de vedere juridic, modalitatea de acțiune este aceea de obținere a unui ordin de protecție împotriva agresorului, victima putând totodată să apeleze la asociațiile ce oferă asistență specializată, îndrumare și protecție în cazurile de violență domestică.
Pentru detalii privind obținerea unui ordin de protecție aici: Ordinul de protecței.
Ai nevoie de mai multe informații?
Scrie-ne sau contactează-ne telefonic!
În cazul abuzului psihologic asupra soției și copilului adult ce a fost supus unor violențe de-a lungul copilăriei ce pedeapsă poate primi agresorul mai ales că acum are probleme de sănătate.Ar putea face pușcărie și să plătească despăgubiri victimelor ?
Bună ziua,
Cel mai probabil deja v-am răspuns pe e-mail la mesaj. De asemenea, recomandăm să ne contactați pe e-mail, această modalitate asigurând atâț confidențialitatea cât și posibilitatea unei discuții reale referitor la problemele dvs juridice.
[email protected]